NAȘTEREA UNUI COPIL

Nasterea unui copil aduce bucurie in sanul unei familii. Dar nu se intampla totdeauna asa. La albanezi de exemplu, e musai ca primul nascut sa fie baiat pentru a duce numele mai departe. Atunci cand se naste un baiat, oamenii petrec, se disteaza, au petreceri de cate trei zile, timp in care merg si impart dulciuri apropiatilor sau daca sunt la tara, tuturor celor din sat.. E motiv de sarbatoare. Toata lumea stie despre Bashquim de exemplu, ca are un baiat. Dar, daca are fata? Daca are fata, se schimba totul. Nu pomenesc nimic nimanui, nu mai are loc petrecerea, el nu mai trage cu arma. Nu mai e motiv de bucurie pentru ca nasterea unei fete nu aduce nimic bun. Din contra, parca e o atmosfera de doliu.Totul e cuprins de o liniste surda. Cumnata proprietarului a nascut o fetita. A doua.... Ma asteptam sa nu dorm vreo trei zile, sa le aud muzica zgomotoasa. Dar nu a fost asa. Nasterea ei a fost tinuta la secret. Ei spun ca intr-o familie trebuie sa existe un baiat pentru a duce numele mai departe si de a lupta in caz de razboi. ”Cineva trebuie sa apere numele familiei”. Sunt familii cu 5-6 copii. Au incercat pana au facut un baiat. In familiile mai instarite petrecerea tine si cate o saptamana. Ziua nasterii se tine secreta. O intrebam pe doamna aceasta, cat mai are pana naste. Si niciodata nu imi spunea. Zicea ca nu e bine sa stiu, ca aduce ghinion. In familiile cu traditii, parintii lehuzei nu au voie sa vada copilul timp de 40 zile. Ma gandeam apoi, cum ar fi sa-i spun eu mamei mele,.. stii am nascut un baiat frumos, mare... si sa nu-l vada. Ma gandesc si acum la cat de mult se gandesc ei la copil si cat de tare le e dor de el. Nu conteaza daca pe mine ma doare ceva, dar sa nu i se intample ceva copilului. Revenind la traditiile lor... ma uitam si o priveam pe geam, cu burta la gura cum cara roaba cu lemne, cum strangea gunoaiele de pe jos, cum scotea afara cate un lighean de rufe pentru a le pune la uscat. Si barbatii se uitau. Eu, faceam spume ca nu pricepeam de ce o lasa sa care atat, de ce o chinuie ( in mintea mea ) in halul ala. Mi-a zis vecina ca de fapt tine de taria ei de femeie. Ele asa sunt crescute, educate. Sa fie supuse barbatului. Ma uitam lung la ea si tot imi venea sa-i dau una barbatului ei.

Agim, mi-a zis acum ceva timp ca acum nu mai e asa. Occidentul si-a pus amprenta asupra lor si acum.. criza. Desi nu prea vad criza aici. Toti plang ca sunt saraci, dar au niste case de ma lasa cu gura cascata. Familiile nu mai fac cate cinci copii, dar respecta totusi traditia aceasta de a avea macar un baiat. Daca nu sunt prea traditionalisti, atunci numarul copiilor se opreste la maxim trei.Dintre care unul musai trebuie sa fie baiat.
Din cauza aceasta cred ca cele mai multe dintre ele, cauta un barbat de alta nationalitate, cu care sa-si imparta viata si care sa nu fie atat de restrictiv.

In Gjakova, acum 2 ani- doamna la care am stat are patru copii. Trei cu studii superioare. Doi baieti si doua fete. Mi-a povestit intr-o zi despre cel mai mic copil, Alber ( 12 ani) , care a venit de la scoala foarte suparat, ca el era singurul copil din clasa, care nu era circumcis. Au decis sa faca operatia in acea luna, pentru ca ceilalti copii din clasa sa nu mai rada de el. Intr-o discutie cu ea, mi-a zis ca daca ar fi fost sa aleaga, ar fi facut numai fete. Si asta dupe ce i-am aratat un filmulet aparut in CanCan cu o astfel de ceremonie. S-a ingrozit, pentru ca acel copilas urla din cauza durerilor. Mi-a zis aproape cu lacrimi in ochi, ca e o traditie pe care trebuie sa o respecte si pentru ca baiatul lor si-o doreste. In acest fel ar fi pus capat sicanarilor colegilor.

Ma intrebam apoi de ce decid ei pentru el si nu il lasa sa implineasca o anumita varsta la care poate decide si singur daca vrea sa fie circumcis, din convingeri si nu pentru ca rad altii de el.

Apoi mi-a imbuibat o poveste cu razboiul... cum ca faceau asta- ca o sarbatoare pentru baiat. Imi zicea ca barbatii merg la razboi si asta e petrecerea lor, un fel de nunta in caz ca nu se mai intorc. Mie imi parea mai plauzibila varianta – din punct de vedere igienic si nu asta, sau... cealalta , sa fie mai virili , ma face si acum sa pufnesc in ras. Dar le respect traditiile pentru ca nu ma afecteaza cu nimic. Petrecerea tinea o saptamana, muzica era zgomotoasa, iar la petreci fluturau o batista rosie in mana. In special femeile. Mi-l amintesc pe Alber, cand se plimba in curte cu pungi de gheata si cu un mers leganat. Se chinuia sa-mi zambeasca desi il vedeam stanjenit de prezenta mea.

Ma intreb si acum, de ce bucuria de a avea fata, e umbrita si arata a inmormantare, cand din punctul meu de vedere, daca as fi fost albaneza mi-as fi dorit sa am numai fete, intocmai pentru ca baiatul meu sa nu sufere...