O experienta de neuitat!

E ora 13 si sunt la Deb in bakery.. beau un milkshake – rece, cu gust de capsuni.. ma racoreste. Astazi urmeaza sa ma intorc in Romania , imi zic, si asta nu ma grabeste deloc. Ba din contra parca as vrea sa mai stau un pic. Cumpar de la Deb ”brownies” si ”chocolate chip cookies” ca sa am pe drum si sa-i duc strumfului meu acasa.

In drum ma opresc sa vad o baie rosie... o casa imensa si imi vine sa-mi bag unghiile in gat , gandindu-ma la ce trai au unii. Plec linistita cu gandul spre casa, la copilul meu, spre Romania.

Ma apropii de vama Kosovo, trecem.. si vine bomba.. in fata noastra un sir de masini care nu se mai terminau la intrarea in celalalta vama- Macedonia. Imi zic.. stai lolo.. astia is mocaiti, dar sper sa se miste mai repede astazi. Da de unde... Stau ce stau.. vreo 20 de minute sau mai bine... trecem de ei.. le zic vreo doua de dulce- gen ”marmelada”.. Drumul in Macedonia a fost fantastic. O ploaie dementiala cu boabe de fasole ( gheata) a tabarat pe noi. Cerul se rupea in 14 mii de bucati, urechile mele erau infundate, nu aveam unde sa ma ascund... ca tot in masina eram si masina era plina cu bagajele mele adunate in timp. Deci spatiu ioc. In fine, am scrasnit din dinti, iar am zis marmelada, si mergem catinel spre cealalta vama. Dupa o buna bucata de drum.. de mers printre boabele picate din cer, am tras pe dreapta. Gandurile mele au inceput sa zboare, imi imaginam tunete si trasnete pe masina, deja nu mai eram om.. deja eram in culmea disperarii ca nu mai vad nici pe unde merg cu masina sau pe unde merge ea, ca puhoaiele se pravalesc peste noi, ca de fapt nu mai merg pe sosea ci pe un rau. Apar si primele semne ca ploaia s-ar opri. Fac cateva cruci si imi zic ca asa ceva nu am vazut de ceva vreme sau chiar deloc atunci cand ma aflam intr-o masina. Vedeam fiecare boaba cereasca cum pica in parbrizul meu, cum imi zgaraie masina, cum imi curgea sudoarea pe frunte si imi zvacneau tamplele. Sotul meu era calm. Un calm care ma enerva si desi stiam ca nici eu nu am ce face, nu am cum sa lupt cu natura,  deveneam si mai nervoasa. Primele semne ca se opreste potopul au fost in apropierea vamii  Macedonia - Bulgaria. Imi zic..hai mai ca s-au linistit ” boabele”. Vad vama. Ne-am asezat in rand, dupa alte masini. Si am asteptat. Si am asteptat. Si iar am asteptat. In 15 minute nu s-a miscat nimic. Ma uitam la niste autobuze imense care nu se miscau nici ele. Si ma uitam.. si ma uitam. Vine un nene politist de frontiera , cica sa dirijeze masinile. Imi zice sa dau in spate in macedoneana. Urla la mine. Iesim din coloana. Si stam. Si acum.? Unde sa ma duc? Ca inainte nu ma lasa... Se apuca de strigat – urlat ca sa ma duc inapoi. Ii zic.. s-o creada mata ca ma duc inapoi.. vreo 2 km in spate. Ala era randul meu si nu aveam de gand sa plec de acolo. Si am stat. Nu ne-am miscat. Dupa cateva zeci de minute vine un alt destept.. sau tot acelasi, si ne zice sa trecem inapoi in coloana. Si trec in coloana. Ma conformez.

Politist de frontiera din Macedonia

Ma uitam la un coclit de taran care- si tinea mainile in sold si tocul desfacut la pistol, mana pe toc si pozitia tipica de cowboy. Se indreapta catre fiecare masina in parte indruga ceva in macedoneana, ii zic..english?.. el si mai nervos, incepe sa urle ca disperatul incercand sa dea niste directive... probabil pe unde sa iesim. Dar nu, cretinul ne-a scos iar din coloana. Claxoane, nervi... Se apuca prostii ( politistii macedoneni) sa se certe in vazul lumii.Vine iar la masina noastra. Zice iar- urland cuvinte. Imi spun in sine ”sa te inteleaga mama care te-a facut” si ma stradui sa zambesc. Imi bubuie tamplele. In spatele nostru inca o masina cu romani. Se apuca idiotul de tipat si la ei. Incep sa vorbesc aiurea, sa-i spun cat de inapt si de prost este, ca l-a pus un alt prost sa lucreze intr-un punct de frontiera fara sa cunoasca o limba straina. Sau macar niste cuvinte de baza in lb. engleza, go left, right.. back.. ahead.. passport.. etc. Nu ma opresc din invective. Se misca primul autobuz. Pleaca. Il baga pe al doilea. Deja minutele trec. Si trec bine de tot. Dupa alte cateva minute, autobuzul e tot acolo. Ni se face semn sa inaintam. Primul. Al doilea semn facut de un alt fronterist, este sa oprim. Oprim. O tanti face controlul vamal. Ne zice ea sa inaintam. Deschid masina...Ea: ” Waileyyyy”....Noi ”baby luggage” .... Ea : ”aaaaaaaaaaa OK”. Cu ea am terminat. Acum asteptam sa vina mortii ailalti sa ne ia pasapoartele. Vine un ”mort” se uita la noi, ma pune iar sa deschid masina si tipa la tanti. Ea e fara chef. Probabil zice ca a facut controlul vamal. Se uita ”mortul” chioras la noi si ne da pasapoartele. Ne zice sa plecam. Si dusi am fost.

Concluzia...cu o tara de oameni de marmelada nu ma puteam astepta la altceva decat la putori. Am petrecut in jur de 3 ore in vama, fara sa inteleg de ce, cand in fata mea nu erau decat cateva masini... 5-6. Niste inapti si neadaptati. Inteleg acum si de ce machedoanca pe care am cunoscut-o era la fel de proasta ca si acei politisti de frontiera. Legat de vama din Macedonia – Bulgaria imi ramane imaginea politistului de frontiera cu atitudine de boss, desi prin limbaj si gestica era un ”cowboy”. Desigur asta este un capitol negativ al Macedoniei.. FYROM, dar nu sunt eu nici raportor si nici nu vreau sa le dau solutii gratuite despre cum ar trebui sa – si desfasoare activitatea in punctele de trecere a frontierei. Desi o sugestie imi permit sa fac. Invatati dracului o boaba de engleza, ca sa puteti explica turistului ce doriti de la el, fara a va manifesta frustrarile in fata acestora. Incultilor.

In Bulgaria? Respect pentru ei.

Acum imi e dor de un milkshake protein cu gust de capsuni de la Deb, de chocolate chip cookies si de aple pie, imi e dor sa-l vad chiar si de politistul de frontiera Kosovar care nu tipa la tine chiar daca nu-i recunosti independenta, ba din contra iti zambeste si iti ureaza sedere placuta in Kosovo, oricat de tensionat ar fi.

Acum, ma multumesc cu gandul ca am ajuns dupa 20 de ore acasa, la copilul meu care mi-a zambit si mi-a zis mama....acasa...muahh.