CE ATI IUBI MAI MULT: UN CHIP ANGELIC SAU O BROASCĂ RÂIOASĂ?

Pagini

joi, 27 mai 2010

...4 ANI....

iti strâng uneori pasii-n privire
si rasul in joc de petale
iti darui zambind si-ti fur amintiri
ascunse in soapte domoale.

sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz
sunt râs si durere si vise
sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
si-s trista ca genele-nchise.

sunt basmul frumos dorit de-un copil
sarutul furat la-ntamplare
sunt visul stangaci in nopti de april
sunt prima si ultima floare.

sunt mainile tale duioase si moi
sunt soapta ce n-o poti sopti
sunt ”vino” purtat in gand de amandoi
sunt miezul de noapte si zorii de zi.

CU DEDICAȚIE....

CHIPUL ANGELIC ȘI BROASCA RÂIOASĂ


Avem o inclinatie fireasca de a iubi ceea ce ne face placere si ce e mai frumos decat un chip frumos? O fetita iubeste o pasare. De ce? Pentru ca e vietuitoare , traieste si simte, este neputincioasa si neajutorata, este mica si are pene frumoase. Dar si o broasca raioasa traieste si simte, este la fel de neputincioasa si de neajutorata si nu face nici un rau, si desi fetita nu ar rani broasca raioasa , nu poate sa o iubeasca, ca pe pasarea cu pene colorate si care o forma gratioasa, ochii stralucitori, plini de viata. O femeie amabila si frumoasa este pretuita pentru ambele calitati, dar in special ultima conteaza pentru marea majoritate a oamenilor. Daca este dezagreabila din punct de vedere fizic si al caracterului, lipsa frumusetii devine cea mai mare crima a ei, pentru ca oamenilor obisnuiti le produce sila. Daca este o fiinta urata sau frumoasa si are o fire retrasa , nimeni nu-i cunoaste calitatile, bunatatea, cu exceptia celor apropiati; altii din contra sunt dispusi sa-si formeze proaste pareri despre judecata si temperamentul ei si asta mai mult pentru a se scuza de neplacerea instinctiva pe care o incearca in fata cuiva atat de nefavorizat de natura.

Sau se intampla vice versa; o persoana cu o infatisare gingasa, angelica, ascunde sub masca frumusetii defecte si slabiciuni care nu ar putea fi tolerate la cei urati. Toti cei care sunt inzestrati cu frumusete sa fe recunoscatori si sa o foloseasca asa cum se cuvine, ca pe oricare alt har. Cei care nu o au... sa se consoleze si sa se descurce cat pot mai bine fara ea.

Cei mai putin frumosi care cred ca au in suflet scanteia iubirii, iar inima le spune ca merita sa fie iubiti....chiar daca sunt lipsiti de frumusete si de posibilitatea de a darui si primi iubirea...

-----gandeste liber ------

miercuri, 12 mai 2010

BURLACUL SI FEMEIA MODERNA!




Ma intrebam daca femeia este ca schimbatul de sosete pentru un burlac, sau ca mersul la frizer. Am intrebat burlacii pe care ii cunosc, despre cum sa fie ea… ca sa o ia de nevasta. Si raspunsurile au fost variate. Cu cracii pana in gat, sa aiba sani, sa aiba trup… sa detina o prietena la fel ca ea, si sa fie dispusa sa se joace cu bilutele in trei, sau sa fie frumoasa, curva in pat si dama in societate, sau sa aiba un suflet bun, sa nu fie neaparat frumoasa, dar sa fie inteligenta ( deci nu desteapta- ca aia desteapta – daca e asa desteapta, fuge), sa aiba simtul umorului dezvoltat, sa nu aiba musai bani pentru ca atunci apar diferente…orgasmul ei sa tina mai mult de 23 de secunde- pentru ca al lui atat tine (armasar tată), .. Si.. dupa toate astea.. o iei pe ea de nevasta, sau e doar un schimb de sosete.. de 1-3 zile… sau un mers la frizer pe care il faci o data la cateva saptamani, sau chiar luni …

Apoi m-am intrebat daca femeia cu cracii pana in gat, mai e femeie, ca de perfecta nu mai poate fi vorba…pentru ca eu daca as fi barbat, nu m-as culca cu una care are cracii pana in gat, pentru ca mi-as inchipui ca o fac cu o girafa, si nu cu o femeie. Parerea mea. Frumoasa.. de ce sa fie ea frumoasa? Ca sa poata ascunde in ochisorii aia frumosi, venin de scorpie? Simtul umorului dezvoltat… poi de ce si asta? Ca atunci cand ii ridici un deget, ea sa rada ca proasta pentru ca in sinea ei, degetul - e altceva?


Apropo... femei normale mai exista? Nu din acelea pe care le vezi dimineata imbracate de club, - cu fusta in gat- si daca le intrebi unde merg, iti raspund, vin de acasa… ma duc acasa… Si nu vorbesc nici de femeile de la tara, sau de la oras, alea mult prea smerite, care se imbraca din cap pana in picioare si ele sunt ca in nush ce reclama am vazut la televizor. Straie pe deasupra si dedesubt… mai mult goale.


Nici unul din cei intrebati nu mi-au spus ca ar lua-o de nevasta dupa toate astea… indifferent ca e femeia perfecta, femeia hai-hui sau cea ilara.

Ps. Am vazut-o pe o domnisorica aici imbracata in toiul zilei in camasa de noapte. Ma gandeam ca ori a uitat sa se schimbe cand s-a dat jos din pat, ori a uitat de la casa cui a plecat, ori pur si simplu asta e moda aici.  Avea nistre trocaleti in picioare, apropo picioare mici si strambe,  o chestie de bumbac aruncata pe ea... Pentru mine aia e camasa de noapte, pentru ca mi-ar fi rusine sa imbrac asa ceva, chiar de as duce gunoiul la ghena; pe dedesubt... avea chiloti albastri, pentru ca puteam distinge fiecare articol vestimentar pe care il avea... - daca asta e noua versiune de femeie moderna, care uita sa se imbrace cand pleaca de acasa si se gudura pe langa orice gugustiuc le iese in cale... atunci da.. le-as schimba ca pe sosete de 3 ori pe zi... sau as merge la frizer o data la saptamana sau la luna daca ar arata mai acatarii, ar avea ceva in cap si nu tarâțe.


”Femeile au nevoie de un motiv pentru a face sex. Barbatii au nevoie doar de un loc.” (Billy Cristal)

joi, 6 mai 2010

Sa-mi aduc aminte de copilarie...

In postarea precedenta scriam despre indignarea mea. Eh, ea creste pe zi ce trece. Who the fuck cares...?


Am luat masa intr-un restaurant... aici in Kosovo... Nu as putea spune ca am avut grija copilului meu prea mult. Mi-am vazut de ”medalionul” din farfurie, am savurat machiato pana cand a reusit strumful sa-l verse(ceasca aproape plina). Nu e nimic asta... nu s-a uitat nimeni urat la mine sau la copil, au fost atenti, au venit, au sters.. etc. Am avut, pe putin 60 de minute pentru mine. Nu, nu... Strumful era cu noi...dar se juca intr-un spatiu special amenajat pentru ei. Saltele, caluti de plastic, leagane, casute in care se juca de-a bau-bau. Nu existau bariere de limba...copii au limba lor si mai nou, strumful meu a inceput sa vorbeasca prin semne, ca sa se faca inteles. S-a ciondanit cu ei, s-au iubit dupa. S-a plimbat cu masinutele, s-a dat tumba, a jucat baschet. Apoi a aparut o tanti tinerica, o fetiscana, care avea grija de ei. Mi-a zis ca ma pot duce la masa, ca e ea acolo... si copii se joaca. EU, leoaica, m-am dus sa vad ce face frumosul meu; se bate sau ba... se joaca... adica sa verifice mama, ce face odorul ei. Numai eu aveam aceasta problema, spaima ca s-ar putea lovi, bate...etc.




 



M-am intors la masa si mi-am vazut de conversatie.. si strumful meu era tare fericit dupa cum se poate vedea. Era in lumea lui, alaturi de jucarii, de copii, intr-un spatiu de joaca special amenajat, cum nu am vazut in Romania si probabil nu am sa vad intr-o mie de ani. Nu vorbesc de spatii comerciale , ci vreau sa vad asta intr-un restaurant sau intr-o banca( asa cum am vazut aici).

sâmbătă, 1 mai 2010

UNDE SE JOACĂ COPILUL MEU?





Sunt intrigata de prostia edililor. A celor care aproba proiecte cu gandul la ban si nu in interesul copiilor. Ma refer la parcurile de joaca. Aveam un primar de nota 10, asta inainte sa inceapa a reconstrui parculetele de joaca pentru copii. EU nu concep un asemenea spatiu de joaca cu pietre, in loc de nisip sau iarba. Nu stiu pentru cine sunt acele parcuri, dar sigur pentru pustiul meu de 3 ani.. nu exista nici unul. M-am saturat sa ma cert cu diverse doamne care nu isi mustra odraslele cand arunca cu pietre in altii copii, dar urla ca disperatele atunci cand, un alt copil ( de data aceasta mai mic) arunca cu piatra in odrasla ei, doar pentru ca asa a vazut ca se face. Si ea, mama, sare din scorbura ei de vipera si il mustruluieste pe bietul strumf. Si strumful se uita la ea si nu intelege cu ce a gresit, pentru ca mai devreme odrasla ei a facut acelasi lucru, si nu l-a certat. Asa ca refuz sa merg in parc. Prefer sa merg ore intregi, sa-l obosesc. Prefer sa-l duc oriunde este verdeata, dar nu spatiu de joaca cu pietre. M-a intrigat fotografia de mai jos.





Ce e atat de intrigant? Faptul ca toate sunt pentru copii de 6-14 ani.Pentru ca toate au pietre,nici unul nu este bun pentru un copil de 1-2-3-6 ani... Copiii de 1-6 ani... alearga, se lovesc, cad... Mi-e mult mai bine sa stiu ca a cazut pe pamant si nu pe pietre. Si mai jos postez de fapt cum ar trebui sa arate un parc de joaca pentru copii de 1-2-3-6 ani.... Nu stiu daca edilii nostri au auzit de covor de cauciuc. Sau de caluti si balansoare sigure pentru copii. In parcul de la Rodina sunt niste porcarii. Huseanul nostru e multumit. De ce? Pentru ca inainte nu erau domnule... Si mintea mea imi zice asa.. mai bine nu erau, decat sa stau sa ma uit la ele si sa nu le pot folosi. Pentru ca strumful meu nu e in siguranta acolo.








Unde sunt facute pozele de mai sus? In Kosovo, la o ferma. Cati centimetri are covorul? In jur de 10 cm grosime. De cate ori a cazut copilul meu? De nenumarate ori. A plans ? NU....De ce? Pentru ca era cauciuc domnule pe jos. Si daca mai aud comentarii de genul, Kosovo e o tara de rahat, le iau rahatul si il bag in gura celor ce afirma asta. E crud cand ajungi sa te simti intr-o tara straina, acasa.
Cand vom avea in Husi, un parc de joaca pentru copii de 1-6 ani?
Sau.. astept pana implineste 6 ani si atunci voi merge cu el la joaca?


Si daca nu are 6 ani, sta cineva la intrare sa-mi ceara certificatul de nastere.. sau daca, cade... e chemata si protectia copilului sa ma acuze ca nu am avut grija de strumf? Sau ca am incalcat normele privind siguranta copilului? Sau ca l-am dus intr-un loc in care intrarea nu era permisa copiilor sub 6 ani?